Despre cum citim

November 23, 2013 § Leave a comment

Am senzația că există două specii mari de cititori de literatură, și, respectiv, două feluri de a citi, aflate la extreme. Senzația asta mă încearcă periodic fiindcă cele două mari specii supraviețuiesc în mine, așa cum cred că se întâmplă cu fiecare altcineva, și cele două feluri de a citi mă “iau în primire”, succesiv sau simultan, în funcție de dis-poziția în care mă aflu la un moment dat.

Primul fel de a citi e cel al cititorului “fricos” sau “moale”. Cititorul “moale” se caută pe sine – nu o face conștient; ceva îl împinge să se comporte astfel – în toate trăsăturile eroului (sau eroinei), e tentat permanent să se identifice cu acesta, cu traseul și cu peripețiile prin care eroul trece. E fie “înălțat”, fie “torturat” sufletește de emoții puternice, confuze, ivite la intersecția dintre ficțiunea propusă de textul citit și propria sa viață. Pe el nu-l interesează atât aventura eroului respectiv, cât suprapunerea ego-ului său peste cel al eroului. E vorba de cititorul (sau cititoarea) care caută în lectură a l i n a r e a propriilor suferințe din viața sa reală. E cititorul care, dacă a trecut, de pildă, printr-o despărțire, nu mai poate citi niciun text (roman, nuvelă sau povestire) în care personajele se despart. El caută întâmplări cu happy-end sau, măcar, fără mari zdruncinări lăuntrice. De aceea, cititorul “moale” nu e un cititor consecvent. El se poate opri din “drum” în fiecare moment, de teama suferinței pe care i-o poate provoca o întâmplare nefericită din viața eroului. E cititorul care, dacă dorește să meargă la teatru, se interesează dinainte dacă spectacolul e “dramă” sau “comedie”. E dependent emoțional, egolatru, și guvernat de o anumită doză de labilitate psihică.

Există o a doua specie de cititor pe care l-aș numi “curajos” sau “tare”. Acesta e coerent structurat sufletește, curios și empatic. El are acces la emoții puternice fără să se lase anihilat de datele și peripețiile eroului. El e gata, pentru câteva ore, să “trăiască o altă viață” fără teama că întâmplările nefericite prin care trece eroul îl vor face să se compare cu acesta, fără teama că traseul ficțional al eroului îi poate influența traseul propriei sale vieți. El știe că fiecare viață (ficțională sau reală) e unică, fiecare traseu este irepetabil, și simte o plăcere colosală în “simțitul pe propria piele”. Cititorul “tare” e un martor , un însoțitor, iar identificarea afectivă cu personajele are darul de a-i stârni admirație, compasiune, dezgust, fără să-i anuleze “propriul punct de vedere”. El nu este dependent emoțional de întâmplările ficționale prin care trece odată cu personajele, ci păstrează o distanță fină – nu o face conștient; ceva îl împinge să se comporte astfel – de la care lucrurile nu-și pierd claritatea. De aceea, cititorul “tare” e o persoană tonică și generoasă.

Aceste două specii conviețuiesc, cred, simultan în fiecare dintre noi. Proporția în care se amestecă “datele de identitate” ale acestora dau profilul unic de cititor, felul în care ne raportăm la ficțiuni: curioși, curajoși, gata de drum, sau temători că traseul emoțional propus de ficțiune ne va altera propria viață reală. De aceea, cred că lectura e un antrenament sufletesc, și nu escapism, divertisment sau informare.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Despre cum citim at o umbrelă.

meta

%d bloggers like this: