“Hai să-ți dau un sfat!”

November 27, 2013 § Leave a comment

Să știi să dai sfaturi e o artă la fel de complicată ca și cea de a le primi. Presupun că tipul ăsta de competență nu se va învață nicăieri. Există, desigur, armate de indivizi înzestrați cu tupeu și suficiență care țin cursuri despre succes, despre cum să reușești în… sau în… sau în… Există o grămadă de cabinete pline de consilieri pe toate temele care au răspunsuri gata confecționate, numai bune de livrat celor ne-busolați, aflați în impas, ajunși pe o linie secundară a vieții.

Oamenii, ca tot ce cade sub dominația legilor fizicii newtoniene valabile pe planeta Terra, se supun și ei, legii acțiunii și reacțiunii. Pentru cine nu mai ține minte, legea formulată de Isaac Newton în 1687 spune că dacă un corp acționează cu o forță oarecare asupra altui corp, acesta din urmă acționează la rândul său asupra primului corp cu o forța egală și de sens contrar. Lucrul acesta se petrece inclusiv, sau mai ales, la nivel sufletesc (psihologic, dacă vreți). Refuzul, încăpățânarea, facerea “fix pe dos” sunt doar exemplificări în plan comportamental ale legii mai sus amintite: spune-i cuiva să nu facă un anumit lucru, fără să-i oferi și o explicație satisfăcătoare (ceea ce nu e întotdeauna simplu sau posibil), și, chiar dacă nu-l va face, “de gura ta”, în ce se numește suflet va acumula o cantitate de “contra” egală în volum și intensitate cu interdicția la care a fost supus.

Majoritatea sfătuitorilor nu țin cont de funcționarea și efectele acestei legi. Putem crede că au lipsit de la cursul de fizică sau că nu pot înțelege translarea mecanicii ei din planul fizic în cel imaterial, sufletesc. Personal, cred că nici ratarea cursului de fizică și nici lipsa de imaginație nu te împiedică să sesizezi o p o z i ț i a pe care o resimți când te repezi, insistent, asupra cuiva, sufocându-l cu bunele tale intenții. Fie că acesta se retrage (de fapt, sufletește, lăuntric, se “îmbățoșează” cu o forță egală celei a atacului), fie că ripostează verbal, reacțiunea este evidentă. Ce faci în momentul ăla?

De cele mai multe ori, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, sfăuitorii nu sunt interesați de binele tău. Și nu din rea-credință. Nuanțele unei situații în care sfatul cuiva devine necesar pot fi atât de complicate încât, pur și simplu, tu însuți ești incapabil să le formulezi. Iar în lipsa unei înțelegeri a tabloului general și a nuanțelor care îl particularizează, “sfatul” e fie “pe lângă”, fie nu e altceva decât o emisie de sunete fără nicio legătură cu subiectul. Pe de altă parte, dorința de a da sfaturi nu vine, cred, de fiecare dată, din grija față de cel care pare că ar nevoie de o sugestie sau soluție în rezolvarea unei probleme. De cele mai multe ori, sfatul se naște din nevoia irepresibilă a fiecăruia dintre noi de a impune celuilalt modelul nostru existențial, schema traseului nostru de viață. Deseori, sfătuitorul caută să-și impună modelul pentru a mai primi o confirmare a propriilor decizii. Această impunere se petrece de multe ori la nivel inconștient: toți avem nevoie de confirmări și certitudini, și, de aceea, acționăm în sensul obținerii lor. Numai că, obținând ceea ce ne ajută să mergem mai departe, îl privăm de asistență pe cel aflat, temporrar, în impas. (E vorba de situațiile limită, de “fundături”, și nu de cazurile în care cineva îți spune să nu bei apă rece când ești transpirat sau să nu mergi noaptea printr-o pădure plină de animale sălbatice.)

Spre deosebire de cei care cred că sfătuitorul ideal este un “străin”, cineva neimplicat emoțional în datele probleme, eu cred că lipsa de tandrețe face ca sfatul să devină un enunț rece, general valabil, un “citat” mai mult sau mai puțin elaborat și ingenios, dar fără efecte reale. Sfatul real e acela care ți se impune fără să te agreseze, livrat cumva “în treacăt”, dar cu precizie “de ceas elvețian”. De aceea, cred că oferirea de sfaturi e o artă, un meșteșug complicat, care cere farmec, o capacitate nedisimulată de a rezona cu celălalt, și multă gingășie. Sfătuirea e o încercare de a anula, în plan emoțional, efectele legii fundamentale a mecanicii. Atunci când reușești ca prin forța exercitată asupra celuilalt să ți-l apropii făcându-l să vină singur spre tine.

P.S. Personal, am întâlnit foarte puțini sfătuitori cu “aplecare”. Am în jurul meu câțiva. Îmi sunt apropiați și, de aceea, ciocnirile inevitabile (acțiune-reacțiune) care premerg acceptarea unor sugestii venite din partea lor, nu au efecte de lungă durată.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading “Hai să-ți dau un sfat!” at o umbrelă.

meta

%d bloggers like this: