Din seria (veche) “Draga mea” #2

July 25, 2014 § Leave a comment

Draga mea, am găsit cheile pe care mi-ai spus că le-ai pierdut. Ți le dădusem la cîteva zile de la seara în care, după ceva ezitări, ai rămas pentru prima dată o noapte întreagă la mine. Mai ții minte cum ai plecat a doua zi dimineață, în grabă, când eu încă dormeam, și ai lăsat ușa deschisă? Atunci m-am gândit că e bine să ai setul tău de chei. Din ziua aia, ai rămas tot mai des, veneai tîrziu, după lăsarea întunericului, n-am înțeles niciodată pînă la capăt de ce atît de tîrziu… Îmi plăcea să te aștept jos, la intrare, sau la metrou, așa că n-a fost nevoie să-ți folosești cheile. Azi, cînd am înlocuit hainele de vară din cuier cu cele de iarnă, am găsit în buzunarul unui hanorac pe care nu-l mai purtasem de cîteva luni, dosit printre cămăși și tricouri, setul tău de chei. Așa am înțeles că nu le-ai luat, de fapt, niciodată. Și că degeaba, temîndu-mă că ai să revii, pe neașteptate, după tot ce s-a întîmplat, să vrei să o “luăm de la capăt”, degeaba am schimbat yala. Am rămas cu două seturi de chei de la o ușă pe care nimeni nu mai are cum și de ce s-o deschidă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Din seria (veche) “Draga mea” #2 at o umbrelă.

meta

%d bloggers like this: