Drumuri și uși

July 28, 2014 § Leave a comment

Casa de Sănătate a Mun. București. Hol. Parter.

– Bună ziua. Pentru cardurile europene de sănătate…?

– Etajul unu, pe culoar la stînga, ușa din față.

– Mulțumesc. 

(Urc cu liftul. “Schindler” ultima generație.)

C.S.M.B. Etajul unu. Birou.

– Bună ziua, aș dori să aflu informații despre cardurile europene de sănătate.

– Da, spuneți. (foarte amabilă)

– Nu e pentru mine. E pentru altcineva plecat… plecată cu o bursă…

– Nu contează. Puteți depune actele în numele persoanei care solicită.

– Da? Și cum…?

– Da. Mergeți la parter, luați formularele, le semnați, le depuneți.

– De unde le iau, mai precis?

– E un băiat la xerox. Vi le dă el.

– Vă mulțumesc. O zi bună.

– Asemenea.

(Sunt un pic derutat de amabilitatea funcționarei. Cobor cu liftul.)

C.S.M.B. Hol. Parter. La “xerox”.

– Bună ziua. Am înțeles că mă puteți ajuta cu formularele pentru cardul european de sănătate…

– Bună ziua. În nume propriu?

– Nu, pentru altcineva.

– Aveți aici cerere, declarație, adeverință care trebuie completată de angajator? Persoana e angajată?

– Nu… E plecată cu o bursă. Studentă.

– Aaa, în cazul ăsta e nevoie de carnetul de student vizat la zi, copie și original sau adeverință de la Universitatea din străinătate, tradusă și legalizată notarial.

– Hm…

– Sau documentul de acceptare în programul de burse.

– Tot tradus și… ?

– Și legalizat notarial.

– Și, după?

– După, le depuneți la ghișeul de acolo și cardul e gata în 2-3 săptămîni.

– Mulțumesc. Revin cînd am totul gata.

(Elipsă de timp în care intru în posesia carnetului de student nevizat, firește, pe anul universitar în curs.)

Facultatea de litere. Etajul 2. Secretariat. Ușa 1.

– Bună ziua.

– Bună ziua. Am adus un carnet de student. Trebuie vizat pe anul universitar în curs. Persoana e plecată cu o bursă și e nevoie de carnet pentru eliberarea cardului de sănătate.

– Cine sunteți dumneavoastră?

– Sunt…

– Oricum, mă rog, vorbiți cu doamna de acolo. Eu nu pot să vă ajut.

(“Doamna de acolo” completează niște rubrici într-un registru de dimensiuni halucinante.)

– Bună ziua.

– Bună ziua.

– Am adus un carnet de student. Trebuie vizat pe anul universitar în curs. Persoana e plecată cu o bursă și e nevoie de carnet pentru eliberarea cardului de sănătate.

– Știți… n-aveți dreptul să…

– Știu că “n-am dreptul să…”, dar e o situație specială, sănătate, card, un pic de zăpăceală. A uitat.

– Vă cred. Dar nu vă pot ajuta.

– Și totuși? Cum aș putea să… ?

– Încercați să vorbiți cu doamna secretar-șef.

– Și cine e… ?

– Pe ușa aia intrați.

– Mulțumesc.

– Cu plăcere. (se întoarce la registrul gen enciclopedia lumii văzute și nevăzute.) 

(Bat la ușă.)

– Nu ciocăniți, îmi spune doamna cu registrul. – Intrați. Ușa dă într-un hol. Dincolo, mai e o ușă.

– Aa, mulțumesc.

(Deschid ușa. Dau în hol. În față, o ușă deschisă. Același gen de birouri pline de registre de dimensiuni înfricoșătoare. O doamnă amabilă explică ceva unei studente. Mă opresc în prag și aștept să se “elibereze”. După vreo cinci minute, îmi vine rîndul.)

– Bună ziua. Cu ce vă pot ajuta?

– Bună ziua. Am adus un carnet de student. Trebuie vizat pe anul universitar în curs. Persoana e plecată cu o bursă și e nevoie de carnet pentru eliberarea cardului de sănătate.

– În ce an e?

– Trei.

– Dar cine sunteți dumneavoastră?

– Sunt…

– Da’, oricum, eu nu pot să vă ajut. Așteptați-o, vă rog, pe doamna secretar-șef. Revine imediat. Chestia asta depășește competența mea.

– Mulțumesc.

(Aștept. După vreo zece minute apare și doamna secretar-șef.)

– Bună ziua.

– Bună ziua. Am adus un carnet de student. Trebuie vizat pe anul universitar în curs. Persoana e plecată cu o bursă și e nevoie de carnet pentru eliberarea cardului de sănătate.

– În ce an e?

– Trei.

– Dar dumneavoastră cine sunteți?

– Sunt… adică suntem…

– Vă trebuie o împuternicire de la notar.

– Și fără nu se poate?

– Îmi pare sincer rău, nu.

– E doar o ștampilă.

– Știu… Aveți același nume?

– Poftim?

– Aveți același nume cu… ?

– Nu… încă.

– Ar fi fost mai simplu. Așa, fără împuternicire de la notar, nu se poate.

– Și cum rezolv? Da-ți-mi o soluție, vă rog.

– Hm… Nu vine de sărbători acasă?

– Ba da.

– Perfect! Veniți atunci. Și dacă nu sunt, spuneți cui e aici că ați vorbit cu mine.

– Bun. Perfect. Mulțumesc. La revedere!

– La revedere!

– O zi bună!

– Asemenea!

Ies. “Ar fi fost mai simplu dacă am fi avut același nume”, îmi trece brusc prin minte și rămîn o vreme, în capul scărilor, pe gîndul ăsta.

25 noiembrie 2013

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Drumuri și uși at o umbrelă.

meta

%d bloggers like this: