O întîmplare adevărată

July 28, 2014 § Leave a comment

Nu-i pun titlu să nu pară blogăreală sau exercițiu de scriitură telegrafică. E real, București, 2013. 

Comand taxi pe aplicație. Aseară. 5 minute. Vine în 5 minute. Cobălcescu 208.

Șofer bine făcut, ba chiar “lucrat”, potrivit de înălțime, tricou alb cu guler puțin ridicat – un aer de gardă de corp. Tuns scurt de tot. Trăsături aspre, dar îndulcite de niște ochi foarte vii.

În mașină e curat, îngrijit.

Radio România Cultural: teatru radiofonic.

Da, e un taxi din București, 2013.

Cobălcescu 208.

Radio România Cultural: teatru radiofonic. Ibsen.

Din cînd în cînd, dă mai tare sonorul fiindcă nu se aude bine.

Suficient de neașteptat? Daa, și tare plăcut.

La întoarcere, întîmplător, tot cu el.

Se bucură.

“Da, asta ascult. Fiecare ascultă ce vrea în taxiul lui. Uneori îl dau mai încet că rîd clienții. Vor muzică.”

(pauză lungă)

“Aveam un profesor, numai 5 și 6 aveam la el. De muzică liniară. Mie îmi plăcea muzica psaltică.”

(pauză lungă de tot)

 

“Da, la seminar. Fugeam de la seminar la Operă. Îmi plăcea opera. Și-acum mă mai duc, da’ mai rar. Muncesc. Îmi pare rău și după orele pe care le dorm. Da’ înainte mă duceam mai des. Lăsam stația la garderobă. Și cînd ieșeam, mă alegeam și cu cîte o cursă.”

“Iar dimineața ascult Trinitas.”

(pauză lungă lungă.)

“Ce poate fi mai frumos decît să începi dimineața cu sluja de la Patriarhie? Majoritatea clienților cer Radio Zu sau 21. Morar, Buzdugan – ce glume stupide fac! Și-acuma, cînd sunt piesele alea vechi cu birlic, trag pe dreapta, nici nu mai lucrez, clienții sunt gălăgioși, mă deranjează cînd ascult.”

(pauză tare tare lungă.)

“Tata ne-a spus: v-ați născut cu un handicap. E, știți, ca-n Biblie: născuți cu păcatul originar. Așa, tata. Zicea: orice ați face în viață, tot țigani sunteți. V-ați născut cu handicapul ăsta. Așa zicea el – “handicap”. O să aveți și voi o prietenă, poate c-o să fie româncă, mergeți la ea în casă. Vreți să vă faceți de rîs? Puneți mîna pe carte! Doar așa nu vă faceți de rîs. Așa zicea tata. Ăla care a zis treaba aia cu cartea și partea știa ce zice.”

(pauză. trec pe zebră doi tineri, în jur de de 20 de ani)

“Ia uitați-vă, cum or dormi părinții ăstora știindu-i pe stradă la ora asta? Eu nu pot să dorm. Al meu, ăla mic, e la Giurgiu, la seminar. Că n-a intrat aici la Radu Vodă. Șl sun în fiecare seară să văd unde e și ce face.”

(pauză. pauză. pauză.)

“Ăla mare termină teologia.”

(pauză. cît de lungă.)

“Da, după seminar n-am dat mai departe, dar o să dau anul ăsta la teologie. Fiindcă am promis. Familiei. Da’ nu dau ca să fiu hirotonit. Fiindcă mi-am pierdut curățenia sufletească. Preoția e treabă serioasă, nu-i ca taximetria. Da’ am promis familiei. Și dacă nu intru primul, mai dau o dată și la anul. Și încă o dată.” (rîde)

Cobălcescu 208. București, 2013. E real. Dacă nu i-aș fi luat numărul de telefon, aș fi crezut c-am visat.

16 iulie 2013

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading O întîmplare adevărată at o umbrelă.

meta

%d bloggers like this: