Despre bătrîni și pensionari

August 4, 2014 § Leave a comment

Înțelepciunea populară a reținut o mulțime de ipostaze în care bătrînii sunt priviți ca instanțe validate de timp, recipiente de cumpătare și chibzuință dincolo de orice suspiciune. Se spune că „pe cei bătrîni, ca pe părinți să-i cinstești“, se cere ca „tinerii, înaintea bătrînilor, să aibă urechi, nu gură“, se consideră că „boii bătrîni fac brazda dreaptă“, că “cine nu are bătrîni, să-și cumpere”. În societățile cu puternice accente tradiționale, cum este cea în care trăim, respectul datorat părinților și, prin extensie, tuturor bătrînilor luați în bloc, e văzut ca o formă de stabilitate, de „așezare“ a lumii într-o matcă trainică.

Mai puțin folosite sunt proverbele în care bătrînețea e văzută ca o acumulare de rele („a îmbătrînit în rele“), în care senectutea nu face obiectul respectului necondiționat: „Vulpea, după ce a îmbătrînit, s-a făcut găinăriță“, „Omul bătrîn și nebun, leagă-l de gard și dă-i fîn“, „Lupul moare de bătrîn și de rele tot e bun“, „Deprinderea din tinerețe rămîne și la bătrînețe“.

O paranteză personală. Am fost educat să ofer locul în tramvai, autobuz etc. persoanelor în vîrstă, femeilor însărcinate (femeilor, în general!), invalizilor etc. Simțeam chiar o satisfacție cînd gestul ăsta era privit cu admirație, ba chiar cu surprindere. Uneori era privit ca o bizarerie benignă. Cînd am început să înțeleg însă cum stă treaba cu turnătorii și torționarii, și că societatea în ansamblul ei se opune deconspirării lor, cînd am înțeles, așadar, că există bătrîni „buni“, demni de respect, și bătrîni nefrecventabili, buna mea creștere a fost pusă la încercare. Cum puteam să știu că nu ofeream locul, gest de respect civic, unui călău bătrîn care, în tinerețe, călcase în picioare o ființă umană? Sigur, acum el arăta ca vai de mama lui, era firav, abia mergea, vitalitatea și voioșia îi dispăruseră. E demn de milă! Dar l-am văzut cu toții pe “firavul” Vișinescu…

La fel, mi-e greu să înțeleg de ce trebuie să fim îngăduitori cu pensionarii care au comis o fraudă tocmai ca să devină pensionari. Au înșelat, au mințit, au furat, practic. Cîțiva dintre aceștia, mai slabi de înger, speriați de ideea unui interogatoriu la DNA, s-au sinucis. Acest fapt e, în sine, trist. E bizar, totuși, că “slăbiciunea de înger” nu s-a manifestat și cînd au măsluit acte, cînd au dat, probabil, șpagă. Au sperat că șmecheria va merge, probabil că s-au lăudat “în sînul familiei” cu viclenia de care s-au arătat capabili și cu ingeniozitatea “aranjamentului”. De ce ar fi pensionarul o ființă care trebuie, prin definiție, compătimită, nu înțeleg. Un pensionar infractor e doar un infractor ajuns la 65 de ani.

Cred că o societate trebuie să-și facă, măcar din cînd în cînd, ordine în sertare și dulapuri, să-și reevalueze capitalul tradițional de “cumpătare și chibzuință”. Sentimentalismul bălos din versurile menestrelului Păunescu: „Enigmatici si cuminţi / Terminîndu-şi rostul lor / Lîngă noi se sting şi mor / Dragii noştri, dragi părinţi“ care umezește ochișiorii și gîdilă suflețelul ar trebui pus uneori în balanță cu acel “Futu-ți Cristosu’ mă-tii să-ți fut!” al „enigmaticului și cumintelui“ Alexandru Vișinescu care, la 88 de ani, și-a “terminat rostul” pe lume cu asupra de măsură rupînd oase, spărgînd dinți și ucigînd oameni.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Despre bătrîni și pensionari at o umbrelă.

meta

%d bloggers like this: