Despre talent și responsabilitate

August 10, 2014 § Leave a comment

Ce este actorul? Actorul este o ființă umană căreia îi place să se joace. El (sau ea) este capabil să pară, pentru cît durează spectacolul, că e altcineva decît civilul care, ca și noi ceilalți, trăiește în lume, face piața, trece pe verde sau pe roșu, se tunde sau dă cu aspiratorul. Calitățile care îl fac pe actor să fie capabil să pară altcineva sunt disimularea, duplicitatea, versatilitatea, firea lunecoasă, farmecul înnăscut, dublate de un antrenament specific.

Noi acceptăm toate astea cînd mergem la teatru sau la film fiindcă ne place, în timpul spectacolului sau proiecției, să fim “înșelați”, ne place să ne lăsăm “păcăliți”. Surpriza și neașteptatul sunt ingredientele fundamentale care ne țin atenția și interesul treze. Nu previzibilul ne “ține în priză”, ci surprinzătorul și (doar) verosimilul (oricît de ireal).

M-am luptat multă vreme cu dilema conținută în binomul talent-morală. Am înțeles la un moment dat că artiștii pot fi “curvari”, alcoolici, dependenți de jocurile de noroc, ba chiar de droguri, am înțeles că un anumit set de vicii “naturale” pot fi digerabile în raport cu niște oameni a căror “ardere” e diferită în comparație cu a oamenilor obișnuiți. Numesc “obișnuiți” acei oameni a căror iradiere nu bate mai departe decît cercul strict al familiei sau al scării blocului în care locuiesc. Dar n-am putut încă împăca talentul cu derapajul civic și lipsa discernămîntului politic (cînd zic “politic”, mă refer la comportamentul de individ care trăiește în cetate, spațiu organizat în care se caută echilibrul și bunăstarea).

Cînd, în 2008, am citit scrisoarea lui Nikita Mihalkov, scrisă cu obrăznicie în numele “intelighenției ruse” și adresată lui Vladimir Putin, în care îl ruga pe acesta să candideze, în ciuda Constituției, la al treilea termen consecutiv, am înțeles că talentul și morala civică nu au nicio legătură. Ar fi trebuit probabil să o știu de mult. Dar m-am opus să fiu traversat de ideea slugărniciei împletite cu talentul. Talentul, credeam (și mai cred încă!), trebuie să inducă responsabilitate civică. Poți fi bețiv, afemeiat sau narcoman, dar nu ai voie să fii de vînzare (pentru privilegii sau statut).

Acum cred așa: dacă ești talentat, trebuie să fii responsabil civic. Ai dreptul la vicii “naturale” (deși nu obligatoriu), dar nu ai voie să fii prost. Nu ai voie să te lași manevrat de lacheii unui infractor dovedit în Justiție, nu ai voie să te asociezi cu mafioți și să le girezi cu talentul și notorietatea ta ticăloșia. Fiindcă dacă o faci, ori ești prost (nu-ți cunoști valoarea reală), ori ești interesat (vrei atenție), ori amîndouă.

Dacă disimularea, duplicitatea, versatilitatea, firea lunecoasă și farmecul înnăscut nu sunt, în viața civilă, dublate de responsabilitate și frînate de un discernămînt care te obligă să le folosești exclusiv pentru producerea emoției estetice, pe scenă sau ecran, atunci nu ești decît un prost sau un profitor. Nu poți fi și simbol național și coadă de topor.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Despre talent și responsabilitate at o umbrelă.

meta

%d bloggers like this: