Votul ca aspirina

September 22, 2014 § Leave a comment

Dacă aș fi o persoană cu notorietate, cu contul de facebook “gras” de prieteni și de followărși, aș spune așa: “Din 16 noiembrie 2014, accept în listă doar persoane care fac dovada prezenței într-o secție de votare și trimit pe privat o poză cu buletinul ștampilat “votat”, iar pe restul îi voi bloca.”

Dar nu sunt o persoană cu notorietate. Așa că vă rog să mergeți la vot. E important chiar dacă nu vă dați seama la prima vedere și v-ați săturat pe motiv că “toți sunt o apă și-un pămînt”. Pe vremea lui Iliescu, “apa” era sălcie, iar “pămîntul” mocirlos. Una peste alta, în ultimii ani, țara e altfel decît pe vremea “primului miner”.

Presimt că dacă nu se iese masiv la vot, duminică, 16 noiembrie 2014, va intra în istorie sub numele de “Duminica Orbului, Surdului și Mutului”.

Votați așa cum luați și aspirina: preventiv.

Amăreală

September 21, 2014 § Leave a comment

Mostră de îngustime geo-socio-antropo-culturală:
– Și ce-ai mai făcut?
– Păi, traduc teatru de vreo zece ani…
– De care?
– De care se montează. Și am fost cinci ani în Rusia, la Moscova, unde am făcut regie de teatru…
– La Moscova? La Putin?
– Nu, nu la Putin, că Moscova e mare…
– Deci nu e Putin peste tot?
– Nu.
– Și acum ce faci?
– Am avut premiera primului meu spectacol.
– Vreau și eu o invitație.
– Vă trimit datele teatrului, primiți programul, poate vă interesează și altceva…
– Nu, la ăsta al tău vreau.
Am inventat un motiv să mă îndepărtez. Nu mă mai întîlnisem cu persoana respectivă de vreo zece ani.

Unii rămîn blocați în mici obsesii anticomuniste, încremeniți în ceea ce-și imaginează ei că era anticomunismul în anii 40-50-60, și pe care l-au supt din cărți și din amintirile celor care l-au trăit. E ceva rigid în unii dintre oamenii ăștia. Acum, îl au pe Putin servit pe tavă. Habar n-au ce se petrece în Rusia, trăiesc într-un sos cultural rusesc vag (clasicii!); pentru ei, Putin e Rusia, iar Rusia e Putin. Dezamăgitor pentru cineva cu pretenții de om cultivat. (Compar cu reacția lui Horia Roman Patapievici cu care m-am întîlnit după primul meu an de Rusia: “Nu-i așa că-i fascinant verbul ăla al lor cu aspectele perfectiv și imperfectiv?”)

M-a uimit dezinvoltura cu care mi s-a cerut o invitație la teatru. Nici prin cap nu i-a trecut să mă întrebe de unde se cumpără bilete! Se pare că nici oamenii care-și zic “de dreapta” nu pricep că teatrul e o îndeletnicire ca oricare alta, că accesul la spectacol se plătește – îți cumperi bilet – așa cum plătești pentru pantofi, cartofi sau cărți, și că teatrul nu se face (doar) pentru aplauze. Un reflex din comunism cînd arta era accesibilă maselor, iar teatrul – ca orice altceva – era subvenționat de stat, iar actorii primeau un salariu indiferent de încasări (racilă încă în vigoare!).

Mă ia așa o lehamite!…

Dezbărarea de moaște

September 21, 2014 § 3 Comments

Radu Beligan: “Îl susțin pe Victor Ponta, pentru că țara asta are nevoie de un Președinte tânăr și energic!”

Încă unul care-și dă arama pe față. Un senil jalnic. Moaște cu zurgălăi. O fi produs singur acest panseu ori i s-a suflat în cască? Arc peste timp. De la admirația față de Ion Iliescu la susținerea lui Victor Ponta. “O viață ca o operă de artă”.

Prima amintire cu Radu Beligan e de pe la șapte ani cînd m-am apucat să învăț pe dinafară “D’ale carnavalului”, varianta radiofonică. Se jerpelise caseta aia de atîta ascultat. Era “Catindatul”. Apoi, mai tîrziu, pe scenă, la un spectacol după “Contrabasul” lui Patrick Süskind. Pe urmă, acum cîțiva ani, în Piața Mare din Brăila, unde își cumpăra niște mere. Nu m-a atras niciodată, nu m-am topit niciodată după “marele maestru”. Un brand umflat de o biologie tenace. Nu e nici Peter O’Toole, nici Laurence Olivier, nici Charlie Chaplin.

Cineva reamintește că prin anii ’80, Radu Beligan îi trăgea niște limbi în cur lui Ceaușescu, în fața TNB, lucru pe care Octavian Cotescu l-a refuzat. Deci: Ceaușescu, Iliescu, Ponta. Omul e consecvent pe “linie de partid”. Deh, “o viață ca o operă de artă”!

Afecțiunea electivă creează uneori monștri. Dacă nu ne vom dezbăra la timp de moaștele vii și toxice care ne populează prezentul, și care sunt hrănite de un trecut sulfuros, putem pune cruce pe viitor. Apropo, se cam fac ăia “vreo 20 de ani” de care vorbea Brucan.

Virtual sau real

September 11, 2014 § Leave a comment

Prin 2010, la Moscova, a fost ucis într-o bătaie suporterul echipei de fotbal Spartak, Egor Sviridov. Pe 11 decembrie, în Piața Manej s-au adunat în amintirea lui cam 5000 de oameni. Tînărul, rus, fusese ucis de un grup de suporteri din Caucazul de Nord. Ancheta a tot fost tărăgănată, fapt care a dus la apariția în societate a unui sentiment de frustrare și a impresiei că se încearcă mușamalizarea cazului și scoaterea basma curată a vinovaților. În Rusia, persoanele originare din Caucaz sunt asimilate criminalității. Sentimentele rușilor împotriva acestora sunt atent întreținute. Relația ruși-caucazieni (Cecenia, Daghestan, Ingușetia, mai ales) e o bombă cu ceas. Drept urmare, au început protestele. Mitingul din Piața Manej s-a transformat în ciocniri violente cu poliția (încă “miliție”, cred, la ora aia), ciocniri care au durat cîteva zile. Ciocnirile de stradă între suporterii ruși și cei caucazieni s-au replicat și în alte orașe. Ei bine, în acest context, fix în miezul evenimentelor, Vladimir Putin a depus o coroană de flori la mormîntul tînărului Egor Sviridov. Trebuie să fii bătut în cap ca să nu înțelegi că acest gest transmitea un semnal, sugera o susținere. Un gest mic – consecințe uriașe în mentalul colectiv sufocat de naționalism gregar.

N-o mai lungesc. Reportervirtual.ro consideră că publicarea de către Hotnews a știrii potrivit căreia Putin a aprins o lumînare în memoria celor morți pentru Noua Rusie e o știre slabă. Eu cred, în virtutea celor de mai sus, dar și a altor detalii care țin de viața concretă din Rusia că reportervirtual.ro e o denumire bună pentru ce fac ei acolo: jurnalism virtual. Realitatea e altceva.

Am mai spus asta: se publică în presa de la noi tot felul de căcaturi din realitatea americană, dar despre Rusia nu se știe nimic. Faptul că Putin aprinde o lumînare în memoria celor morți pentru Noua Rusie e o super-știre fiindcă acest gest i-a urcat cu siguranță ratingul cu măcar un punct.

Reportervirtual, fă-te real

IMG_2753.PNG

IMG_2752.PNG

Where Am I?

You are currently viewing the archives for September, 2014 at o umbrelă.