Apel către nehotărâți / Grupul pentru Dialog Social

November 13, 2014 § Leave a comment

(Preluat din Revista 22) “Nu vă amăgiți că stând acasă nu veți vota. Stând acasă, veți vota un impostor periculos.” Dacă credeți în ce citiți aici, distribuiți acest text și prietenilor voștri.

Dragi prieteni care vă gândiți să nu ieșiți pe 16 noiembrie din casă pentru că n-aveți cu cine vota, Respectându-vă libertatea opțiunii, vă rugăm să ascultați o clipă „oful” nostru, al celor care au ieșit la vot și vor ieși și-n turul al doilea:

Convingerea noastră este că episodul electoral prin care trecem acum este – după mineriadele din vara lui 1990 și după cutremurarea societății din vara lui 2012 – al treilea moment de alertă maximă din istoria noastră post-decembristă. Numai un orb nu vede la ce mijloace recurge un grup de oameni cinici în preajma alegerilor, pentru a pune definitiv mâna pe putere și a o utiliza doar în folosul lor. Nu contribuiți, cu dezgustul vostru pentru politică și politicieni – ajungând să credeți că „toți sunt la fel” –, la un deznodământ politic care, pentru o perioadă nedeterminată de timp, se poate dovedi catastrofal pentru viețile noastre.

Nu toți candidații la prezidențiale „sunt la fel”. Nu toți, având pe mână bugetul țării, l-au folosit pentru campania lor electorală. Nu toți au făcut pomeni din banii noștri pentru a fi ei aleși. Nu toți și-au mituit electoratul. Nu toți l-au manipulat, exploatând ignoranța politică a oamenilor amărâți din țara noastră. Nu toți, având pe mână puterea și instituțiile statului, le-au refuzat cetățenilor români, acolo unde au socotit că pot s-o facă, dreptul de a vota. Nu toți au folosit minciuna ca supremă metodă electorală. Nu toți au recurs, în campanie, la cele mai mârșave lovituri, incompatibile cu jocul social al democrației. Nu toți și-au batjocorit contracandidatul pentru că nu are copii. Nu toți au folosit Poșta Română pentru a-i înspăimânta și a-i minți cu tăierea pensiilor pe bătrânii țării.

Nu credeți că măcar pentru a da o replică acestor mizerii merită să veniți pe 16 noiembrie la urne? Îi puteți sancționa, îi puteți opri, prin votul vostru, pe cei care le-au făcut. De voi depinde să împiedicați căderea colectivă într-o prăpastie a istoriei. N-are cum să nu vă pese de noi toți. Nu credeți că merită să dăruiți o oră din viața voastră pentru viitorul vieților noastre? Gândiți-vă la nenorocirea care se va abate peste țară, dacă vă veți folosi libertatea de a alege ca libertate de a alege să nu alegi.

Nu vă amăgiți că stând acasă nu veți vota. Stând acasă, veți vota un impostor periculos.

Semnați aici: http://www.revista22.ro/apel-catre-nehotarati-49765.html

Advertisements

Se poate încă o dată

November 11, 2014 § Leave a comment

În 2004, au pierdut.
În 2009, au pierdut.
10 ani fără ca ei să aibă controlul total. Da, s-au îmbogățit, dar, per ansamblu, țara a mers înainte.
Ne-am tîrît, dar spre înainte.
Mulți dintre ei vor face Anul Nou 2015 în pușcărie. Nu e puțin lucru.
Ce, credeați că se vor lăsa ușor? Numărați-i. O să vedeți cîte mutre odioase au dispărut din spațiul public.
Pentru ei, alegerile astea nu sunt doar despre cîștigarea sau pierderea unor alegeri în ciclul firesc politic al unei țări. Nu e ca la ceilalți: că-i Obama, Bush sau Clinton, per ansamblu țara merge bine. Nu. În cazul lor e despre viață sau moarte (politică). Și despre pierderea libertății.
Încă 5 ani departe de controlul total al Puterii sunt pentru ei o catastrofă.
S-ar face 15 ani. Apoi, poate, încă 5.
Alții vor înfunda între timp pușcăria.
Și ne vom mai tîrî încă puțin. Să nu-ți fie rușine că te tîrăști. Fiindcă te tîrăști spre înainte, nu spre înapoi. După cincizeci de ani de beznă și douăzeci și cinci de ani de frîne și piedici puse de ei și de urmașii lor, nu poți să zbori, nici măcar să mergi vertical. Dar pentru ca măcar să nu te tîrăști spre înapoi, e nevoie de ceva foarte simplu: să faci o plimbare de cîteva minute, pe 16 noiembrie, duminică, la secția de vot și să-i împiedici să pună mîna pe toată țara. Au jefuit-o destul.
Ce ai de pierdut dacă te plimbi puțin?
În 2004, au pierdut.
În 2009, au pierdut.
În 2014, pot pierde doar dacă nu stai în casă și te duci la vot.

Tu nu ai nimic de pierdut. “Pierzi” doar cincisprezece minute. Ei au însă totul de pierdut: vilele, mașinile, amantele, conturile, vacanțele, terenurile, pădurile, fiefurile, au de pierdut puterea care, doar ea, le menține erecția și le umple mațul.

P.S. Pe 16 noiembrie, se fac fix 25 de ani fără o lună de la primele manifestații de la Timișoara. Pe 16 noiembrie începe adevărata Revoluție, făcută prin vot. Fiindcă de vot – gestul unei mentalități de om liber – le e cel mai tare frică.

Pentru românii din străinătate

November 10, 2014 § Leave a comment

Văd la “trafic” că blogul meu mititel e citit în mod constant și de cîteva zeci de conaționali stabiliți în străinătate. Vă mulțumesc. Vă rog să citiți și să distribuiți acest text scurt și precis. E așa cum spune Tatiana Niculescu Bran.

“Dragi români din lumea largă,
aflați despre noi că nu suntem bine, ceea ce nu vă dorim și vouă. Devenim, pe zi ce trece, un popor confiscat de o bandă de iresponsabili. Ministrul de Externe a demisionat. Nu vă bucurați, fiindcă nu vi se vor face secții noi de vot. Guvernul nostru e de capul lui, nu mai respectă nicio lege și nicio regulă. Decretează anarhie instituțională și mediatică, de frică să nu piardă Victor Ponta alegerile. Deci, nu așteptați nimic de la statul nostru captiv. Cu atât mai mult, vă rugăm, votați cu toții, votați masiv, de dimineață până seara, ca să ne luăm țara înapoi! Asta trebuie să facem și noi acasă: să votăm pentru noi toți!
Cu drag, ai voștri copii, părinți, surori, frați, veri, rude și prieteni.”

Tatiana Niculescu Bran

Mitul fondator al României de azi

November 10, 2014 § Leave a comment

Orice pe lumea asta are o piatră de temelie, un fundament, un “mit fondator”. Am senzația că “mitul fondator” al democrației noastre poate fi identificat în acest filmuleț și are două elemente: brambureala gălăgioasă și “Mircea, arăți că lucrezi!”

Mircea nu lucra la nimic. Era o “făcătură”, lucrul lui Mircea era o butaforie. După 25 de ani, România stă încă sub semnul bramburelii gălăgioase și al butaforicului “ne facem că lucrăm”.

Neamțul care tace (dispare brambureala gălăgiei) și face (nu se face că) ar putea fi cotitura salvatoare. Pe 16 noiembrie.

Atît.

“Cerul e un vid” – din 16 noiembrie

November 9, 2014 § Leave a comment

În condiții normale, rîdem. Ne uităm la filmulețele astea și rîdem. Rîdem singuri, rîdem cu prietenii. Rîdem de cei care cred că Biblia a scris-o Eminescu, rîdem de cei care nu știu cum se cheamă țara în care trăiesc, rîdem de cei care nu știu pe ce continent e România, rîdem de cei care spun că “creierul e cu circuitul capului”, rîdem de cei care afirmă că “cerul este o ființă umană care trebuie să credem în el”, rîdem de cei care nu știu cîte luni are un an, rîdem de cei care cred că Ion Creangă a scris Constituția țării, rîdem de toți acești compatrioți amuzanți și inofensivi. Suntem convinși că ei sunt undeva departe, într-o lume a lor, bizară, cu propriile ei legi, o lume în care, dacă nu “ești plimbat”, nu știi cum stă treaba cu nivelul erecției la români, o lume în care Tarzan e ba “un actor”, ba “șeful leilor”, o lume în care “saliva e ceva care se mănîncă cu pîine”…

Rîdem de ei și de lumea lor crezîndu-ne protejați. Uitați-vă la femeia din filmulețul de mai sus. E din lumea lor. Dacă pe 16 noiembrie nu se va ieși masiv la vot, vor rîde ei, iar în lumea noastră, pe care o credeam normală, vor năvăli adevărurile lor: vom afla că pe Iisus l-au omorît “pentru că era prea pricopsit și că n-avea să le dea la toată lumea”, că Pămîntul e dreptunghiular și că Ștefan cel Mare a fost un scriitor care a scris poezii.

Și nu vom putea protesta. Fiindcă în rînd cu ei, împărtășind aceeași alegere politică, vor defila actorii societari de onoare ai Teatrului Național (Florina Cercel, Costel Constantin, Adela Mărculescu și maestrul Radu Beligan), Nicu Alifantis, Gabi Szabo, multiplă campioană mondială și olimpică, Ioan Holender, fost director al Operei de Stat din Viena, Prof. dr. Alexandru Irimie, rector al UMF Cluj Napoca, Irinel Popescu, eminent chirurg și academician, Leonard Doroftei, campion mondial la box, Helmuth Duckadam, legendă a fotbalului românesc și cine știe care alții vor mai apărea în zilele următoare. Nu numai că nu vom putea protesta, dar vor rîde ei cu rîsul lor descărnat, cu rîsul celor care cred că astăzi ne aflăm în anul “două mii și nu mai știu” și că “cerul e un vid”.

Adică exact ce ne așteaptă dacă nu ieșim duminică la vot : un vid.

Liber la furt intelectual?

November 9, 2014 § 3 Comments

IMG_3156-1.JPG

Am văzut astăzi că unii actori, societari de onoare ai Teatrului Național (Florina Cercel, Costel Constantin, Adela Mărculescu și maestrul Radu Beligan), Nicu Alifantis, Gabi Szabo, multiplă campioană mondială și olimpică, Ioan Holender, fost director al Operei de Stat din Viena, Prof. dr. Alexandru Irimie, rector al UMF Cluj Napoca, Irinel Popescu, eminent chirurg și academician, Leonard Doroftei, campion mondial la box, Helmuth Duckadam, legendă a fotbalului românesc, și-au exprimat public susținerea pentru candidatul Victor Ponta și și-au dat acordul ca imaginea lor să fie folosită, alături de mesaje de campanie, după modelul “garantat de”.

În cazul domnului Nicu Alifantis am un gînd separat. Încercați să folosiți – să folosiți doar, nu să vă apropriați sub semnătură proprie! – un singur minut dintr-o compoziție de-a lui Nicu Alifantis fără să plătiți dreptul de autor aferent care i se cuvine. Încercați doar! Și totuși, domnul Nicu Alifantis susține un infractor. Plagiatul este o infracțiune, domnule Alifantis. Prin această susținere publică, orice discurs în favoarea respectării dreptului de autor venit din partea dumneavoastră e apă de ploaie. Nu mai aveți dreptul să vă indignați, ca acum ani de zile, cînd tunați și fulgerați, pe bună dreptate, povestindu-i doamnei Dorina Crișan Rusu, într-o cabină de la Sala Palatului, cum vi s-a furat nu mai știu ce muzică. Gata! Ați legitimat furăciunea. Opera dumneavoastră e din acest moment, prin susținerea și garantarea unui plagiator, un bun potențial public lipsit de drepturi morale și patrimoniale, și, dacă sunteți consecvent, nu mai aveți dreptul să deschideți gura pe tema dreptului de autor. De la înălțimea talentului și notorietății dumneavoastră ați permis, prin susținerea publică a unui hoț de proprietate intelectuală, jefuirea oricărei opere, fie ea din cuvinte, sunete sau culori. Ați permis instaurarea haosului. Vă mulțumim!

Domnule Alifantis, știți cum hăituiește UCMR-ADA, organismul de gestiune colectivă care vă apără drepturile (vă apără drepturile!), teatrele mici care încearcă să supraviețuiască, pentru fiecare minut de muzică folosit? Să înțeleg că prin votul dumneavoastră, acordat unui hoț de proprietate intelectuală, ne veți face viața mai ușoară și veți milita pentru exonerarea de la plata drepturilor de utilizare a operelor muzicale? Veți veni în sprijinul colegilor artiști mai tineri care încearcă să-și facă meseria, dar sunt sufocați de presiunea achitării drepturilor de proprietate intelectuală? Veți pune o vorbă bună, în numele lor, pe lîngă Marele Plagiator? Sau de la înălțimea statuii dumneavoastră, ei se văd ca niște viermișori care vă lasă indiferent atît timp cît vă încasați drepturile patrimoniale și vi se recunosc drepturile morale care vi se cuvin? Sau nu cumva noi plătim drepturi de utilizare a operelor pentru ca cei care sunt în drept să le primească să se bucure de liniștea necesară pentru a susține prin opțiunile lor politice hoția de drepturi intelectuale? Cînd v-ați transformat dintr-un apărător al drepturilor de proprietate intelectuală într-un susținător al unui hoț de proprietate intelectuală? Ce s-a întîmplat? Vă dați seama ce faceți?

Puteați vota în secret cu cine doreați. De ce a fost nevoie de această susținere publică a unui plagiator? Nu vă e rușine, domnule Alifantis, să-i priviți în ochi pe cei care, asemenea dumneavoastră, trăiesc din drepturi de proprietate intelectuală?

Where Am I?

You are currently viewing the archives for November, 2014 at o umbrelă.